Alopecia areata, o afecțiune autoimună ce duce la pierderea părului, poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau sex.
Alopecia areata este o afecțiune autoimună care determină pierderea părului în zone bine definite ale scalpului sau ale altor părți ale corpului. De obicei, pierderea părului apare sub formă de pete rotunde sau ovale.
Manifestările pot varia de la mici pete de chelie la pierderea completă a părului de pe scalp (alopecia totalis) sau chiar de pe întregul corp (alopecia universalis).
Cauza principală este o reacție autoimună în care sistemul imunitar atacă foliculii de păr sănătoși. Există și o predispoziție genetică, ceea ce înseamnă că persoanele cu un istoric familial de alopecie sunt mai susceptibile.
Factori declanșatori pot include infecții, stresul sever sau alte boli autoimune. De asemenea, există o corelație cu alte afecțiuni autoimune, cum ar fi vitiligo sau tiroidita autoimună.
Diagnosticul alopeciei areata se bazează în principal pe examinarea clinică a pielii și a părului de către un medic dermatolog. În unele cazuri, poate fi necesară o biopsie a pielii pentru a confirma diagnosticul.
Teste de sânge pot fi, de asemenea, efectuate pentru a verifica prezența altor afecțiuni autoimune care ar putea fi asociate cu alopecia areata.
Deși nu există un tratament definitiv pentru alopecia areata, există multiple opțiuni pentru gestionarea acesteia. Corticosteroizii topici sau injectabili pot fi utilizați pentru a reduce inflamația și a stimula creșterea părului.
Altă opțiune este utilizarea imunoterapiei topice pentru a provoca o reacție alergică controlată, în speranța de a „distrage” sistemul imunitar de la atacarea foliculilor de păr. Minoxidilul și alte medicamente care stimulează creșterea părului pot fi, de asemenea, recomandate.
Pierderea părului poate avea un impact emoțional semnificativ, afectând stima de sine și calitatea vieții. Este important ca persoanele afectate să aibă acces la suport psihologic și consiliere.
Grupurile de suport și consilierea pot ajuta la gestionarea stresului și anxietății asociate cu această afecțiune. De asemenea, pot fi utile tehnicile de relaxare și strategii de coping pentru a face față impactului emoțional.